Valorile istorice dispar, adeseori, de sub ochii noştri, din cauza dezinteresului contemporanilor faţă de rădăcinile lor etnice şi culturale, dar şi din cauza necunoaşterii Trecutului, fără de care, acum, noi nu am fi Prezent.
Istoria Craiovei, devenită, apoi, Cetatea Banilor şi, ulterior, municipiul în care trăim acum, începe cu „Punctul 0” al acestui oraş: Piaţa Veche, care a fost înfiinţată la jumătatea secolului al XVI-lea şi a reprezentat principalul nod comercial al negustorilor de aici şi, mai ales, a celor care tranzitau regiunea, dinspre răsărit spre apus, şi invers.
Erau vremurile de glorie care au pus bazele înfiinţării oraşului Craiova. Atunci, negustorii îşi vindeau aici mărfurile de tot felul, iar locul era plin de viaţă, pentru că, în scurt timp, anticipând potenţialul comercial al zonei, au apărut aici şi primele hanuri – care găzduiau comercianţii şi drumeţii cu bani, puşi pe afaceri şi distracţie (cum este Hanul Puţureanu, încă în picioare, care îşi aşteaptă investitorul care să-i redea măreţia de altădată), restaurante, sedii de societăţi comerciale, bănci, dar şi... bordeluri, actuala stradă Madona Dudu fiind cunoscută, atunci, ca Felinarul Roşu...
După 400 de ani, şi după 1990, deşi este adevăratul Centru Istoric al Craiovei, Piaţa Veche a rămas doar o amintire: terenurile aferente au fost, în mare parte, retrocedate unor foşti sau închipuiţi proprietari, iar ce a mai rămas sunt cele două clădiri, dar nici acelea întregi – pentru că, anul trecut, un boschetar alcoolic, care-şi făcea veacul pe acolo şi dormea într-un spaţiu dezafectat din prima clădire, a dat foc acesteia, iar incendiul a distrus cam jumătate din acest edificiu, care a fost adus din Viena (Austria) şi montat aici, cea de-a doua clădire fiind copiată după prima...
De vreo câţiva ani încoace, primarii Craiovei s-au tot lăudat că vor reabilita Piaţa Veche, s-au discutat proiecte şi au fost controverse în legătură cu preţul pe care-l pretind proprietarii terenurilor de aici. Realitatea este, însă, aceasta: Piaţa Veche este acum în paragină, jumătate dintr-o clădire este arsă, gunoaiele sunt peste tot şi a devenit loc de parcare publică, fără plată, şi de tranzit, pentru toţi cei care vor să scurteze drumul spre strada Matei Basarab, sau lucrează la firmele din zonă.
Un prim pas s-a făcut: a fost restaurată Fântâna Purcarului, construită în anul 1818, de negustorii de porci Pavel Teodor şi Kir Marin Bulugbaşa, reprezentând, pentru acea vreme, unica sursă de alimentare cu apă pentru locuitorii din zonă. Dar, cu o floare nu se face primăvară, întreg ansamblul arhitectural din Piaţa Veche are nevoie de restaurator priceput care să-i redea strălucirea şi însufleţirea de altădată.
Şi grăbiţi-vă, edililor din Craiova (sunteţi vreo 3 – şeful şi adjuncţii, plus cei din departamentul de profil din Primărie), că vine iarna!...