În ziua de 23 octombrie, la ora locală 11.00, delegaţia oficială a Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” – Regina Maria, Filiala Dolj – „Fraţii Buzeşti” a depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor Români din centrul oraşului Bánska Bystrica, din Slovacia
Evenimentul a beneficiat de o numeroasă asistenţă din partea cetăţenilor, care au fost curioşi să afle ce eveniment se petrece acolo, atenţia fiindu-le atrasă de ofiţerii români în uniformă militară – preşedintele Asociaţiei „Cultul Eroilor”, colonel (r) Marinel Florescu, col. (r) Ion Mogoş, col. (r) Ştefan Lăjea, col (r) Constantin Zănescu, lt. (r) Gheorghe Dinului.
La ceremonie a participat şi un reprezentant al Consulatului Onorific Român la Bánska Bystrica.
La ora 14.00, aceeaşi delegaţie a Asociaţiei „Cultul Eroilor” a depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor Români din Cimitirul Eroilor din oraşul Zvolen, unde îşi au mormintele 10.345 de soldaţi români care au luptat pentru eliberarea Slovaciei, urmată de citirea unor discursuri ale delegaţilor şi de o slujbă religioasă ortodoxă susţinută de preotul craiovean Cristian Grecu, membru al delegaţiei, şi de un moment de reculegere în memoria eroilor români.
În discursul său, susţinut la ambele depuneri de coroane, preşedintele Filialei Dolj „Fraţii Buzeşti” a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, col. (r) Marinel Florescu, a punctat următoarele:
"Pentru noi, românii, Slovacia are o semnificaţie deosebită pentru că, pe teritoriul acestei ţări se află cel mai mare cimitir al eroilor români din afara ţării noastre.
Vom participa, de câte ori vom avea posibilitatea şi la deschiderea altor cimitire ale eroilor români din Slovacia, pentru că am înţeles că Ambasada României la Bratislava urmează să mai deschidă un cimitir al eroilor români într-o localitate în care se află înmormântaţi 30 de soldaţi români căzuţi în luptele pentru eliberarea acelor teritorii.
Luptele pentru eliberarea zonei Zvolen – Bánska Bystrica au durat 43 de zile şi s-au desfăşurat în perioada februarie-martie 1945, în condiţii deosebit de grele pentru militarii români, din cauza frigului din Munţii Tatra (care i-a prins, pe front, în echipamentul de vară) şi a aprovizionării defectuase cu alimente şi materiale specifice ducerii la îndeplinire a acţiunilor militare, în condiţii de teren muntos şi iarnă grea."
Discursul susţinut de subsemnatul, Emilian Mirea, membru al Asociaţiei „Cultul Eroilor” – Filiala Dolj „Fraţii Buzeşti” şi membru al delegaţiei în Slovacia, a fost următorul:
"La mormintele eroilor români căzuţi pentru eliberarea Slovaciei
Pe aceste locuri, pe care ne aflăm acum, au murit oameni pentru idealul de libertate şi independenţă, iar sacrificiul lor a devenit eroism. Pe aceste locuri, pe care ne aflăm acum, şi-au sacrificat viaţa 10.345 de români care, prin jertfa lor, au contribuit decisiv la eliberarea Slovaciei, în luptele care au dus la înfrângerea armatei germane şi la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, care s-a estimat că a făcut peste 9 milioane de victime.
Nu există, în viaţa pământeană, ceva mai rău ca războiul. Sigur, există bolile, există foametea, care face victime, în continuare, în multe ţări ale lumii, există sărăcia şi inegalitatea dintre oameni, există nedreptatea, în milioane de forme de manifestare, dar războiul le anulează şi, în acelaşi timp, le depăşeşte pe toate în cruzime şi nedreptăţi, pe care nici un om nu merită să le trăiască, în decursul vieţii lui.
Cei 10.345 de români care şi-au jertfit viaţa pentru eliberarea acestor locuri şi pentru viaţa liberă pe care o duc, acum, oamenii de aici, aveau şi ei familiile lor, copiii lor, care îi aşteptau să vină acasă şi muncească pentru ei, ca să îi crească, aşa cum fac toţi părinţii din lume cu fiii şi fiicele lor, dar ei nu s-au mai întors, armele războiului le-au oprit drumul aici, definitiv, ca o poartă imensă care s-a închis, cu lacăte uriaşe, de care nu au mai putut trece.
România a plătit scump, după cel de-al doilea război mondial, şi nu numai material: a plătit cu pierderea independenţei şi a libertăţii cetăţenilor ei, pentru că, din 1945, a intrat sub ocupaţia sovietică, ce a durat 45 de ani.
Comunismul a întinat şi batjocorit idealurile de libertate ale românilor, iar reminiscenţele lui se fac simţite şi acum, după aproape treizeci de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Va trebui să mai treacă cel puţin încă o generaţie, sau două, pentru ca românii să se cureţe de aceste cicatrici lăsate de un regim dictatorial care le-a interzis să mai vorbească liber şi i-a închis într-o colivie de fier păzită, la fruntarii, de oameni înarmaţi care, la fel ca şi ceilalţi, erau, în acelaşi timp, şi paznici, şi deţinuţi, în uriaşa închisoare care devenise România.
Ne aflăm aici pentru a aduce un omagiu celor 10.345 de eroi români ale căror oseminte se află departe de patria lor, dar, în acelaşi timp, aducem un omagiu tuturor celor care s-au jertfit pentru ca noi să putem fi acum liberi şi să putem vorbi despre ei ca despre nişte sfinţi patrioţi. Şi ne place să credem că aceşti eroi se află bine, undeva, într-o lume mai bună şi acum ne văd şi ne ascultă când îi pomenim şi ne gândim la ei ca la nişte oameni vii, mai vii ca oricând, pentru că, de fapt, fiindcă suntem aici în numele lor, înseamnă că ei nu au murit niciodată.
Învăţămintele trecutului nu trebuie uitate, altfel, Răul se va repeta de fiecare dată când cei care decid soarta lumii uită, pentru o vreme, că viaţa este făcută pentru a fi trăită frumos şi nu pentru o moarte prematură, înainte ca omul să aibă timp să se dezvolte, ca personalitate, şi să-şi ducă la îndeplinire un destin pământesc desăvârşit, lăsând, la plecare, amintirea unor fapte cu care urmaşii lor se pot mândri şi îi vor pomeni ca pe nişte sfinţi.
Dumnezeu să le dea odihnă veşnică şi amintire veşnică pentru generaţiile de acum şi cele care vor veni!"