Denunţarea Pactului Ribbentrop-Molotov de către Uniunea Europeană

Au trecut mai mult de trei luni de când Parlamentul European a votat, în data de 19 septembrie 2019, o rezoluție prin care UE a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, semnat de URSS şi Germania, la 23 august 1939, pact ce a avut consecinţe foarte grave pentru Europa, de aici pornind cel de-al doilea război mondial. Şi, în aceste trei luni, în afară de acele declaraţii aproape patetice, nu s-a întreprins nimic altceva, la nivel politic şi diplomatic.

Harta Romaniei Mari in 1919

La 1 septembrie 1939, Germania a invadat Polonia, iar la 17 septembrie, conform anexelor pactului, Armata Roșie a invadat Polonia, începând de la Est, declanşând cea de-a doua conflagraţie mondială, care a produs zeci de milioane de victime.  

În 1940, au fost ocupate republicile baltice, iar în vara 1940, România a fost sfârtecată, după ultimatumul dat de Kremlin. Aceste cuceriri au fost recunoscute, apoi, de conferințele de la Yalta şi Postdam, în 1945, de URSS şi puterile occidentale, Marea Britanie şi SUA.  

În 1975, Conferința de la Helsinki recunoştea împărţirea Europei în blocuri – Est, Vest şi recunoaştea graniţele existente după al doilea război mondial. Cu alte cuvinte, a fost recunoscut și acceptat şi Tratatul Ribbentrop-Molotov, cuceririle militare sovietice, din 1940 și 1944-1945, devenind, astfel, legitime.  

Pactul Ribbentrop-Molotov a mai fost denunţat, anterior: prima oară s-a întâmplat chiar la Moscova, cu ceva timp înainte de sfârşitul URSS, când Sovietul Suprem (Parlamentul URSS) a denunţat pactul printr-un declaraţie oficială, dar s-a rezumat la vorbe.

Ulterior, republicile baltice și-au declarat independenţa de URSS, anulând astfel, faptic, pactul Ribbetrop-Molotov. Mai târziu, au fost primite în NATO si UE.

România a plătit cel mai scump preț, în urma acestui pact: Bucovina, ținutul Herţei, sudul Basarabiei (judeţele Ismail, Cahul şi Bolgrad) aparţin acum Ucrainei, iar Basarabia, ruptă din România, a devenit, ulterior, Republica Moldova, în care, în mare majoritate, voinţa populară a românilor de peste Prut este să revină la ţara-mamă.

Prin această denunţare a pactului, de către Uniunea Europeană, din data de 19 septembrie 2019, Parlamentul European nu a reuşit să anuleze consecinţele pactului Ribbentrop-Molotov, ci s-a rămas, ca de obicei, la declaraţii diplomatice, aşa cum s-a întâmplat la München, în 1938, şi la Helsinki, în 1975.

Se pare că nici un stat, oricât de puternic ar fi în configuraţia statelor europene democratice, nu are puterea şi curajul să se ia la trântă cu Rusia şi să o oblige să respecte nişte obligaţii istorice.

Aceeaşi impotenţă politică o manifestă politicienii români, de treizeci de ani încoace, care nu au curajul să-i bată cu pumnul în masă lui Vladimir Putin şi să-i ceară înapoi Tezaurul României, din care cine ştie cât se mai găseşte şi pe mâinile cui a încăput!?...

  

Denunţarea verbală a Pactului Ribbentro-Molotiv, de către Uniunea Europeană, nu rezolvă, nicidecum, problemele teritoriilor istorice ale României şi ale celorlalte ţări care au avut de suferit de pe urma acestui act criminal, ci se rezumă doar la nivelul declaraţiilor diplomatice ale unor politicieni care, după ce consideră că, astfel, şi-au făcut treaba, se duc acasă, la familie, îşi îmbrăţişează nevasta şi copiii şi, apoi, se simt importanţi, când se privesc în oglindă, crezând că au făcut un gest de mare curaj...

     Acest gest fiind, în realitate, un mare FÂS!...