200 de ani de la Revoluţia lui Tudor Vladimirescu

În urmă cu 200 de ani, din Oltenia Gorjeană, pornea Revoluția de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, sau Domnul Tudor, cum îl numea poporul.

TVladimirescu

Tudor Vladimirescu (năcut în 1780, Vladimir – decedat la 7 iunie 1821, la Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești, la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor.

Aceasta a fost o mișcare revoluţionară de amploare ce a marcat sfârșitul dominației fanariote și începutul procesului de renaștere națională.

Azi, 23 ianuarie, se împlinesc 200 de ani de când Tudor Vladimirescu a citit Proclamația de la Padeș, pe Câmpia Libertății, iar Oltenia a mai scris, prin eroii săi, încă o parte din istoria acestei țări!

Mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu a început la 23 ianuarie 1821, la Padeş, unde a citit celebra proclamaţie.

Pe 28 februarie, Tudor Vladimirescu a părăsit tabăra de la Ţânţăreni, pornind în marş către Bucureşti. Între timp, cópii ale Proclamaţiei de la Padeş au fost trimise în toată Oltenia, fapt care a contribuit la o masivă adeziune a populaţiei la mişcarea iniţiată de el.

Tudor Vladimirescu a avut puternice legături la Craiova, unde a  învățat carte şi limba greacă, în casa boierului Ioniță Glogoveanu (fostul Tribunal Judeţean Dolj, foto 2).

Glogoveanu

Pe 21 martie 1821, Tudor Vladimirescu a intrat în Bucureşti, ţinând în mână o pâine mare, semn al păcii şi belşugului. Până pe 23 martie, a continuat tratativele cu boierii, finalizate cu două documente. În primul rând, mitropolitul ţării, episcopii de Argeş şi Buzău, împreună cu alţi 53 de dregători, îi dau lui Tudor o „carte de adeverire”, în care afirmă că: „pornirea dumnealui slugerului Teodor Vladimirescu nu este rea şi vătămătoare, nici în parte fiecăruia, nici patriei, ci folositoare şi izbăvitoare”.

Pentru că devenise o ameninţare pentru domniile fanariote, conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta pe Tudor Vladimirescu. Arestat, în urma unei trădări, în localitatea Golești, la 21 mai, Tudor a fost ucis, de șefii eteriștilor, la Târgoviște, în noaptea de 27/28 mai, fiind învinuit de colaborare cu otomanii, împotriva eteriștilor, fapt care nu a fost confirmat niciodată, de cronicari şi istorici.