Cultura mehedințeană, decapitată de kitsch-uri

Cel mai reprezentativ obiectiv cultural al județului Mehedinți, chiar și al României, Palatul Cultural „Theodor Costescu”, înscris pe lista UNESCO, a căzut pradă investițiilor europene în renovarea și reabilitarea prin kitsch-uri deplorabile.

grifon palat cultural severin 3

Zilele trecute, din fericire pentru trecători, dar și ca un semn al faptului că „părintele” teatrului mehedințean, Theodor Costescu, se răsucește în mormânt văzând ce se întâmplă cu opera vieții lui, capul unui Grifon de pe acoperișul clădirii, s-a prăbușit subit, fără nici-o explicație. De fapt, explicații ar fi multe….

Foarte multă tăcere

Cea mai importantă instituție mehedințeană care poate oferi mai multe detalii, este de altfel,  ISU Mehedinți. Referitor la acest caz, ISU Mehedinți  susține într-un comunicat de presă că, „pompierii mehedințeni au acționat în vederea îndepărtării unor elemente ornamentale de pe acoperișul unei clădiri”. Nimic mai mult. De fapt, care este problema?

Pe acoperișul celei mai emblematice clădiri cu destinația cultură, respectiv Palatul Culturii „Theodor Costescu”, se află statuile a doi Grifoni. Ei bine, capul unuia dintre cei doi Grifoni, a căzut fără nici-o explicație pe terasamentul din fața impunătoarei clădiri. Din fericire, în acel moment nu se aflau persoane în zonă, astfel ne așteptam la victime. Din păcate, despre acest eveniment nu prea vorbește nimeni.  Pe rețelele de socializare, se fac diferite speculații, cum că acești doi grifoni ar fi fost de fapt turnați din bronz iar oameni din anturajul firmei care a efectuat lucrările de reabilitare și modernizare a Palatului Culturii, ar fi înlocuit aceste două lucrări din bronz cu altele din ghips.

grifon palat cultural severin 4 1

Referitor la aceste informații, am sunat pe primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, Marius Screciu. Acesta a specificat că se află în concediu. Ceilalți doi viceprimari, Cristian Mură și  Daniel Cârjan, nu au răspuns apelului telefonic. Drept urmare, am apelat la directorul Palatului Culturii „Theodor Costescu”, scriitorul, poetul și publicistul Sorin Vidan.

„Aceste două piese de artă sunt memorabile pentru cultura mehedințeană.  Avem  acum o problemă cu una dintre ele. Mai precis, capul unui Grifon a căzut fără explicație. Mulți susțin că aceștia au fost de fapt din bronz, iar la reabilitare au fost schimbați. nu cred acest lucru. În primul rând, construcția a fost efectuată în anii 1912 iar bronzul se oxidează în timp. De altfel, nu există nici-o dovadă istorică ce ar putea să susțină faptul că cei doi grifoni au fost din bronz. La ora actuală noi nu avem nici-o putere de a lua o hotărâre în acest sens. Clădirea aparține Ministerului Culturii, se află înscris pe lista UNESCO, deci, noi nu putem face altceva nimic decât să alertăm Ministerul Culturii cu privire la acest incident și să așteptăm deciziile celor de la București. Cei care comentează pe rețelele de socializare, îi invit să disece arhiva acestui edificiu”, a declarat Sorin Vidan.

Istoricul Palatului Culturii „Theodor Costescu”

Acest edificiu magnific  a fost proiectat de arhitectul Grigore Cherchez. Impunătoarea construcţie a fost gândită de la bun început să cuprindă şapte săli: trei săli mari cu destinaţia de bibliotecă, un cinematograf şi un restaurant formau aripa de nord. Alte trei săli suprapuse formau aripa de vest. Aici funcţiona Muzeul C. I. Istrati, salonul de festivităţi şi Sala ajutătoare. Între cele două aripi de clădire se afla Sala de teatru, grandioasă. Capacitatea ei era de 700 de locuri.  Construcţia lui a început în 1912 la iniţiativa lui Theodor Costescu, Director al Liceului Traian din Drobeta, ales în acel an preşedinte al Societății „Teatrul oraşului Turnu Severin”.

Pentru că finanţarea lucrărilor nu putea fi acoperită din banii publici adunaţi până atunci, Costescu şi-a vândut o parte din pământurile sale din Vânjuleţ. În doar câteva zile acesta a reuşit să strângă întreaga subscripţie de acţiuni pentru începerea construcţiei. În 1916 lucrările s-au oprit datorită intrării României în Primul Război Mondial. După 1918, Societatea care se înfiinţase pentru construirea teatrului rămăsese fără fonduri. Din nou, credinţa şi perseverenţa lui Theodor Costescu au dat roade! După două luni de insistenţe, câteva milioane de lei au fost donaţi de severineni, atât cei bogaţi cât şi cei săraci cât şi foşti elevi ai Liceului Traian. Guvernul şi Banca Naţională a României au contribuit de asemenea cu o sumă de bani. Costescu nu s-a mulţumit doar cu finalizarea lucrărilor! L-a convins pe fostul guvernator al BNR să doneze oraşului preţioasa bibliotecă personală (în 1920 s-a întâmplat, colecţia numărând 40000 de volume). Fostul său profesor, savantul C.I Istrati, donează la rugăminţile sale o colecţie impresionantă de artă din toate timpurile. BNR a contribuit şi ea cu un fond de carte.

 

Avea o scenă rotativă, unică în ţară!

Costescu, cu o energie inepuizabilă şi o credinţă de nezdruncinat şi-a pus în joc toată averea! Mai mult, pentru ca acoperişul palatului să poată fi reparat cu tablă plumbuită, inexistentă pe piaţă şi-a decopertat dependinţele. A donat toată tabla teatrului. În cele din urmă şi-a vândut pământurile şi chiar locuinţa personală din Drobeta Turnu Severin pentru a putea finaliza lucrările la sala cea mare. A ajuns să locuiască în clădirea Teatrului! Visul său, o clădire pentru teatru şi cultură destinate severinenilor a fost împlinit! Ironia sorţii face ca tocmai ctitorul măreţului edificiu să fie umilit şi marginalizat de contemporanii săi. A ajuns într-un sanatoriu din Bucureşti…

Recunoaşterea meritului său a fost făcută într-o oarecare măsură în 1934, prin alegerea ca membru de onoare al Academiei Române. În 1939, Theodor Costescu şi-a găsit sfârşitul în sanatoriul bucureştean! Revenind la acest edificiu, trebuie amintit faptul că, cinematograful, cu o capacitate de 450 locuri a fost inaugurat pe 15 octombrie 1924 cu filmul “Ţigăncuşa de la Iatac”. În fiecare sâmbătă la 16:30 funcţiona în aceeaşi sală Universitatea Populară, primele conferinţe publice fiind susţinute de N. N Săveanu, Ministrul Sănătăţii publice de atunci. Tot aici s-au jucat piese de teatru, sala cea mare fiind terminată mai târziu. Prima reprezentaţie a avut loc pe 30 noiembrie 1924. Grădina de vară a cinematografului era o capodoperă în acele vremuri, cu lumini electrice şi colorate, ascunse prin iarbă. restaurantul a fost inaugurat în iulie 1925. Era locul de întâlnire al elitelor severinene.

palat cultural severin nerenovat6

După revoluţie, Palatul se afla într-o stare avansată de degradare. În 2010 au început lucrările de abilitate prin fonduri europene.