De când am postat știrea despre salariile bugetarilor, cum că vor fi înghețate, mă tot întreabă lumea ce am eu cu sistemul public. Ba, mai mult, mi se recomadă să mă pregătesc temeinic și să susțin și eu un concurs pentru a „intra” într-o instituție din sectorul public.
Eu nu am nimic cu acest sector și nici nu m-am gândit vreodată să susțin vreun concurs. Poate să mă înscriu și să văd cât de ridicol este să intri într-o competiție a cărui câștigător se cunoaște deja.
Am multe cunoștințe care lucrează în instituțiile publice. Am și rude care fac acest lucru de ani de zile. Nu am nimic cu nimeni. M-au întrebat unii dacă mă bucură această idee, motivând apoi că „știi, noi chiar merităm banii ăștia. Că uite așa, așa, că responsabilități”. Pe bune?! Dar oare cei care lucrează în mediul privat nu merită să fie ajutați?
De bine, de rău, mici sau mari(toate peste aproximativ 2.300 de lei însă) aceste lefuri pentru care „se trage din greu” au cam venit la timp, indiferent care a fost situația din țară. Și chiar dacă v-ați rotit, dragi bugetari, în perioada stării de urgență, de exemplu, cu acel șomaj tehnic, ați încasat sume care să vă asigure supraviețuirea de la o lună la alta. Aceasta este realitatea.
Și dacă tot m-ați „certat”, vă întreb eu acum: v-ati desprins trei minute din munca aia asiduă, despre care vorbiti tot timpul anului, să vă gândiți la cei care lucrează în restaurante de exemplu. Sau la cei care administrează o astfel de activitate?! Veți spune că nu vă pasă, că ați muncit și ați învățat să treceți concursul ăla și că și vouă vă este greu. Păi, zic și eu, cine vă ține acolo?
Am mai avut un aemenea sentiment de revoltă când mai mulți bugetari se plângeau că nu se mai școlesc la mare sau la munte. Știți voi...cele șapte zile de cursuri! Atunci mi-a fost chiar scârbă!
Nu trăiesc nici eu pe sub pământ și sunt în stare să-mi fac o idee despre activitatea din primăriile aflate în mediul rural, de exemplu. Am luat la pas primăriile din județ, în urmă cu ceva ani, și cam știu și eu cum stau lucrurile. Și aceeași stare de „să treacă timpul ăsta mai repede” o regăsim și în alte instituții din mediul urban. Așadar, nu mă mai luați la întrebări despre informația cu privire la lefurile domniilor voastre. Plus că decizia aparține Guvernului. Sunați-l pe Cîțu!
