Meșterii Manole și Barbu lăutarul

Atacul construiește, apărarea dărâmă, uneori mai dă și arbitrajul un târnăcop în zid. Pentru finalizarea edificiului poate că trebuie un sacrificiu, ca în balada populară

 231029 fcu uta iacob blanuta

Să începem însă cu arbitrajul. Dacă ai dat acel penalty la contactul dintre Gurău și Freitas și nu dai în minutul 90+5, când portarul Iacob îl face KO pe Blănuță, înseamnă că ne pierdem timpul și cu VAR-ul, și cu fotbalul, și cu tot. Până să apară arbitrajul video, episodul Gurău-Freitas nu însemna nimic sau, era în cel mai bun caz fault la portar. Acum e penalty ”de VAR”, deși nu e vorba de o lovitură, ci doar de o ștergere cu mănușile a frezei adversarului.

Dincolo, la Iacob cu Blănuță, nu e niciun dubiu. Iacob e Mike Tyson pe vremuri, dar maestrul Barbu nu vede, iar maestrul Coza din camera VAR nu intervine. Lăutăreală, arbitraj după ureche și, din păcate, a mai multa viciere de rezultat consecutivă!

Fază lucrată, dar cu ajutorul adversarului.

Să vorbim și de joc. După meci, Figura jovială a lui Mircea Rednic s-a revărsat pe ecran, se bucura pentru prima victorie a echipei sale după mai bine de două luni. A lăudat Craiova, a zis despre ea că are calitate și că se aștepta la un meci greu. Întotdeauna, când vrei să-ți scoți în evidență propriile merite, vorbești frumos despre adversar. Dacă el a fost bun, înseamnă că tu ai fost și mai bun. Reporterii îi ridică Puriului mingea la fileu și laudă faza de la golul doi marcat de UTA, de la portar până la semifoarfeca lui Ofosu. Mircea zice că s-a lucrat la antrenamente așa ceva. Dar s-o fi lucrat și faptul că Micovschi l-a driblat pe Compagnucci ca pe un începător? Iar în faza aceea Compagnucci nu poate spune că nu a jucat pe postul său, pentru că situația îl adusese fundaș dreapta, care s-a oferit ca pradă extremei stânga adverse.

5 contra 2 a devenit 2 contra 5

Compagnucci nu s-a limitat la această eroare. La golul trei a dansat cu Luckassen ca la o nuntă fără dar, înconjurându-l cu brațele, mai avea un pic să-l caute prin buzunare. Dar acel episod a pornit de la marea gafă a lui Danny Henriques. Ai mingea la picior în careul tău și în loc să dai tare în ea, tu o bâlbâi, Apoi ezită și Padula, iar UTA reușește să înscrie golul victoriei la o fază în care (revedeți imaginile!) ea avea doi oameni în careu oltean, față de 5 inși îmbrăcați în albastru. Unul dintre ei, Van Durmen, are mâinile pe sus și pare să dirijeze această simfonie a erorilor.

Dai și primești imediat

Altă racilă a echipei e aceea că după ce marchează, ia gol imediat. Așa s-a întâmplat și la 1-0, dar și după ce izbutise să revină la 2-2. Doar trei-patru minute între reușitele oltenești și replicile adverse. Asta înseamnă relaxare, impresia că ai câștigat deja meciul, deconcentrare, plutire peste norișorii unei  realități  false. Păcat, pentru că sunt multe momente de joc ofensiv bun, de faze spectaculoase construite cu ajutorul unor oameni de certă calitate. Un edificiu tactic pretins strălucitor, dar care se sprijină pe niște lujeri. Ce se construiește cu trudă se dărâmă imediat din naivitate sau din superficialitate. Amândouă aceste defecte definesc lipsa valorii!