La câte mingi ni s-au ridicat la fileu, ar fi inacceptabil să rămânem pe dinafara Turneului Final.
Nici dacă am fi fost puși să ne scoatem noi bilele din urne, n-ar fi ieșit o grupă mai ușoară! În locul Elveției putea fi Franța, sau Spania, sau Portugalia. În locul Israelului am fi putut da peste Norvegia lui Haaland, de exemplu. Și atunci nici n-ar mai fi contat ce ne-ar fi hărăzit sorții în loc de Kosovo, de Belarus sau de Andorra.
Doar 3 deplasări din 5!
Să recunoaștem că nu ne așteptam ca Elveția să dea de atâtea ori cu bâta în baltă, inclusiv cu noi, la Lucerna. Și n-aveam de unde să știm nici că va izbucni războiul în Gaza, că Israelul va trebui să dispute 4 meciuri în 9 zile, că Belarusul nu va putea evolua deloc între granițele sale. De fapt, în această grupă noi am avut doar 3 deplasări, nu 5. Am jucat pe terenul lor doar cu Andorra, cu Kosovo și cu Elveția. Asta pentru că Belarusul l-am întâlnit pe teren neutru, și tot pe teren neutru vom evolua și sâmbătă, cu Israel.
Din șanț, la meci
Plus situația dramatică prin care trece Israelul, ca fotbal și ca țară. Cei din campionatul intern (și sunt destui) n-au evoluat timp de o lună și ceva, din cauza războiului. Iar când mergeau spre aeroport, să zboare spre cele 4 meciuri în 9 zile, au sunat sirenele și au trebuit să se ascundă. Cum o fi, atunci când ești cu gândul la meciurile care urmează, să trebuiască să te pui pe burtă într-un adăpost? Să tremuri în fiecare clipă pentru soarta celor de-acasă? Sunt lucruri pe care nu le putem înțelege, pentru că nu le-am trăit.
Să recunoaștem că facem parte dintr-o grupă preliminară în care factorul geopolitic a fost aproape la fel de important ca și cel fotbalistic.
Ocrotiți de șansă
Suntem neînvinși înaintea ultimelor două meciuri, dar trebuie să recunoaștem că de câteva ori am scăpat ca prin urechile acului. Și în Kosovo, și acasă cu Israel, ca să nu mai vorbim despre acel miracol, 2-2 în Elveția. Am avut noroc cu carul, fără ca această să fie o acuză. Nu poți învinui e cineva pentru că e răsfățat de soartă, dar poți constata că e rău atunci când șansa nu-și mai face apariția. Să sperăm că dacă tot ne-a luat Fortuna în brațe, să ne mai țină la sân încă vreo trei-patru zile...
Cei inteligenți profită
Acestea sunt motivele pentru care calificarea e obligatorie. Dacă o obținem, înseamnă că am fost niște oameni inteligenți și am reușit să adăugăm valorii noastre (parcă în creștere în ultima vreme) elementele de conjunctură favorabilă. Cei inteligenți învață din greșelile altora, cei nu atât de inteligenți nu pricep nimic nici măcar din propriile lor erori.
Am mai uita de necazuri
Dacă vom fi la Euro 2024, fotbalul nostru va merge în sus. Vom uita că în acest sezon n-am avut nicio echipă de club în grupele Cupelor Europene, că arbitrajul din campionat e îngrozitor, că la Comisii se judecă după ureche (sau după interese), că la juniori nu stăm grozav, că majoritatea cluburilor de divizii inferioare (și câteva din primul eșalon) sunt ținute în brațe de Stat și că finanțatorilor privați nu li se oferă șanse egale cu ale celor publici. Acestea sunt însă probleme perene, ele vor continua, dar bucuria calificării poate că ne-ar face să le privim cu ceva mai multă îngăduință.
Asta dacă ne calificăm. Dacă nu...., dar mai bine să nu ne gândim acum la asta. Hai România!
