Un meci cât un sezon!

231023 buzarin editorialPartida cu FCSB poate aduce echipei oltene visuri europene. Cupa e o șansă reală, mai ales pentru echipele care dintr-un motiv sau altul nu prea stau grozav în campionat

Scriam acum câteva zile că meciul de la Cluj, de duminică, trebuie uitat cât mai repede. Greșeam însă. Nu trebuie uitat, ci trebuie luat ca reper de „așa nu”! Trebuie disecată aproape fiecare fază a lui și trebuie ajuns la concluzia că în acele situații trebuia procedat exact pe dos decât s-a întâmplat sub Feleac.

Doar Victoria

Nimbul speranței se iscă din idea că o echipă cu jucători buni, așa cum e Craiova, nu poate juca atât de slab de două ori la rând. Prin urmare, e aproape clar că împotriva FCSB-ului jocul va fi mai bun decât cel de la Cluj. Mai ales că probabil toată lumea a priceput că doar Victoria poate aduce calificarea în sferturile de finală. Sigur că în anumite condiții și egalul poate fi aducător de calificare, dar pentru asta Oțelul trebuie să piardă la Dinamo, ceea ce, dup cum arată echipele, pare aproape  imposibil.

De ce V mare?

Nu certați corectura, n-am greșit când, câteva rânduri mai sus, am scris substantivul comun ”victorie” cu majuscule. În acest 7 decembrie, el trebuie să devină substantiv propriu. Și să se vorbească despre el, sau despre ea, despre Victorie, ca despre un eveniment epocal. Pentru că ultima victorie a Craiovei împotriva Stelei (lăsați chichițele juridice!, de fapt ele două, Craiova și Steaua, se întâlnesc în această seară geroasă de joi) datează de pe vremea când unii dintre maturii de astăzi eram tineri, iar alții, care astăzi sunt tineri, erau încă nenăscuți.

După 21 de ani

Așadar, într-o duminică frumoasă de început de toamnă, la 1 septembrie 2002, în fața unui stadion arhiplin, cu peste 40 de mii de oameni în tribunele vechii arene, Craiova antrenată de Emil Săndoi bătea cu 3-1 Steaua pregătită de Cosmin Olăroiu, supervizat de Victor Pițurcă în calitate de manager general. Patronul oltenilor era Dinel Staicu, Adrian Mititelu avea 34 de ani și era vicepreședinte, iar echipa abia fusese încropită în acea vară, după ”episodul Nețoiu”, adică acel exod de jucători spre Dinamo. Era o echipă vie, care bătuse pe Astra cu 3-1 în prima rundă, câștigase apoi la Bacău cu 3-2, iar acum răpunea Steaua fără drept de apel. Bobby Verdeș făcea meciul vieții și marca de două ori, Marius Sava ”Savarină” înscria și el din penalty, iar pentru steliști puncta un alt oltean, Claudiu Răducanu. În alb-albastru erau jucători de mare tehnicitate, îți făcea plăcere să-i vezi: Luțu, Badea, Stângă, Sava. O după-amiază de istorie, nerepetată de atunci încoace și poate tocmai de aceea memorabilă. După acel meci, Craiova era pe primul loc, iar Steaua pe 14 (din 16). Astăzi e taman pe dos!

O echipă care știe fotbal

De regulă comparațiile cu trecutul dezavantajează, sunt folosite mai ales atunci când prezentul nu e ceea ce ar trebui să fie. Dar prezentul trebuie ajutat de cei de astăzi. Trebuie aleasă de pe raft acea variantă de echipă în stare să facă meciuri extraordinare și trebuie lăsată acolo, să se pună praful pe ea, versiunea apatică și blazată de la Cluj. Echipa aceasta are potențial, are jucători buni și bine plătiți, are condiții și, mai important decât orice, știe fotbal! Adversarul e de valoare (nu vor juca Florinel Coman, Octavian Popescu și Compagno, dar probabil că va reintra Băluță), însă de multe ori Craiova a jucat bine împotriva preopinenților buni și mai puțin bine cu ceilalți.

La capătul celor 90 de minute se află perspectiva de a petrece Sărbătorile având în suflet visul unei participări europene. Tocmai de aceea acest meci e cel mai important al întregului sezon!