În ultimii ani s-a vorbit tot mai mult despre statul paralel sau sistemul ascuns care controlează ceea ce se întâmplă prin țară. Eu nu sunt un adept al teoriilor conspirației și am definit tot timpul altfel acest fenomen. Atunci când eram mai mic, acest stat paralel era definit simplu prin cuvântul „nomenclatură”. Adică suma de cetățeni ai Republicii Socialiste România care făceau parte din conducerea de partid, de stat, de județ, de comună.
Cam așa stau lucrurile și acum și, în ciuda schimbărilor care se chinuie de trei decenii să transforme societatea, nomenclatura are aceiași structură și aceleași obiceiuri. Ceea ce este cel mai important este că nu are neapărat un lider comun. Mitul lui Coldea, al lui Băsescu, sau al altor potențați este doar un mic.
Într-adevăr, în interiorul sistemului există niște noduri de comandă, dar ceea ce este caracteristic în acest sistem este faptul că indiferent de orice, sistemul sau nomenclatura au același scop.
Am decis să analizez dimensiunea sistemului la nivel local pentru a avea o înțelegere a puterii sale și a capacității de regenerare.
Județul Dolj are 104 comune unde fiecare partid tradițional are un minim de 11 membrii care se luptă odată la patru ani pentru a pune mâna pe indemnizația de consilier local. Asta înseamnă că în fiecare moment, într-un județ cum este Doljul, aproape 1200 de oameni sunt implicați activ din punct de vedere politic.
La nivelul celor patru orașe există tot două partide tradiționale și reminiscențe ale unor partide care au apus sau au ieșit din mainstream. Cu aproximație putem să spunem că avem de-a face, numai din aceste nuclee politice cu alte 400 de cetățeni care se zbat să adune firimiturile care pică de pe masa bogaților care au reușit să ajungă în locul în care se împarte bogăția. Capitala județului vine și cu 100 de oameni care se bat pe locurile din consiliu județean și cei 300 de oameni care stau în stand-by pentru a ocupa una dintre funcțiile de conducere ale administrației locale.
Asta face ca numai în capitala de județ să avem 800 de oameni implicați în jocul politico-admistrativ. În mod empiric putem să stabilim pe baza poveștilor care apar zilnic în spațiul public, faptul că acești 800 de oameni au în spate o medie de 20 de slujitori pe care trebuie să-i hrănească direct din banii publici, iar ceilalți 1200 de cetățeni din comunele județului au, o medie de cinci guri de hrănit ca datorie după luptele electorale.
Un total matematic arată că undeva în jur de 22.000 de oameni fac parte din sistemul extins care pornește la luptă odată la patru ani pentru a prinde măcar ceva din tortul pus pe masă de societate. Mulți dintre acești oameni s-au implicat în sistem alături de familie, alții nu au partenerii de viață sau copiii implicați în procesul de subzistență politică. Asta face ca acest număr să fie înmulțit cu un coeficient de 1,5 ceea ce rezultă că nomenclatura extinsă denumită uneori stat paralel sau „sistem” pleacă în alegeri cu 33.000 de oameni interesați ca sistemul să nu piardă frâiele puterii.
Atenție, acesta nu este un număr de voturi. Acesta este numărul de oameni la care pâinea cea de toate zilele depinde de sistem pentru a-și face apariția pe masă. Dacă luăm în considerare faptul că dintre acești oameni, fiecare vor aduce la vot în medie trei prieteni, angajați sau rude ajungem la niște cifre amețitoare.
Nomenclatura de rit nou transformată treptat în stat paralel cu realitățile românilor are din start în jur de 100.000 de voturi. În Dolj au fost acum patru ani puțin peste 200.000 de oameni care au ajuns la urme.
Asta înseamnă că fără o mobilizare exemplară, nomenclatura va rămâne conectată ca o perfuzie otrăvitoare la sistemul public și lamentările pe rețelele sociale vor fi de prisos.
