Olguța a divorțat

editorial cretu 01Cine și-o mai amintește pe Lia Olguța în urmă cu 15-20 de ani? O tânără provincială, însă lipsită de complexe, voluptoasă și conștientă de calitățile sale,  părea atunci ghidată de dorința preamăririi. Din această cauză, circumstanțe vârstă, avea dese epatări. La capitolul educație-instruire academică, nu excela. Însă, încă de atunci, dezvăluia o inteligență socială nativă mult peste medie. A fost subiectul multor știri de cancan, probabil unele reale, altele false. O recomanda fizicul, dar și comportamentul extrovertit, pe alocuri ușor strident.

Cert este că atunci mai nimeni nu vedea în domnișoara frumușică și obraznică femeia om-politic care a devenit astăzi. Și încă  ar fi putut să fie mai mult, căci potențial are. Politic, a fost autoarea mai multor divorțuri. Însă, la maturitate socială se pare că abia acum începe să ajungă. Cred că cel mai important divorț este cel intentat populismului, ca scop în sine. Dacă acțiunile pe care le-a făcut în calitate de primar sunt un beneficiu comunității, indirect aduc și popularitate, dar care este altceva decât populismul. Iar ea, Olguța Vasilescu, a reușit să pună Craiova pe harta municipiilor de care se ține cont. A reușit să ne scoată dintr-un anonimat in care căzusem pe nedrept. Aceste izbânzi nu ar fi fost posibile dacă rămânea în captivitatea concubinajelor de grup, așa cum își începuse mandatul. Într-o atare situație ar fi fost doar un instrument care satisfăcea poftele unor indivizi malefici pentru comunitatea noastră.

Acum, ce-i drept, foarte rar, încă mai oferă motive să fie bănuită de comiterea câte unui adulter, fie ca o remanență a trecutului, fie ca un plan strategic de a se îndepărta „în chip nebănuit”, de grupurile care, o vreme, au profitat de ea. Aș vrea să cred că Lia Olguța Vasilescu  își va împlini destinul și că va face un ultim și decisiv pas în desăvârșirea ei ca om, și mai ales ca om politic. După cum spuneam, are potențial să devină o doamnă a politicii românești. Deși vorbim de un singur pas, acesta este cel mai greu de făcut și în cele mai multe cazuri se ratează, căci este vorba de o transformare conceptuală, care se traduce prin a fi născut, nu făcut. Dar și născut dacă ești, însă sălășluiești într-un mediu vicios, acest pas nu va putea fi făcut niciodată.