2025 - Anul apocalipsei

editorial cretu 012024, ultimul an de relativă pace.

Sunt suficiente indicii rezonabile că anul următor are să aparțină apocalipsei pentru o mare parte din locuitorii planetei, mai ales pentru noi, românii.

Creierele noastre refuză, nu au capacitatea să proceseze noua evidență. De ce? Pentru că după atâta rutină de pace, în care mersul la mall, hainele de firmă, risipa de hrană, au devenit preocupări, să le spunem organice. Din aceste motive am uitat că pacea nu este un dar, ci o construcție de zi cu zi, după cum la fel și războiul este.

Nu o să invoc aici, motivele metafizice, care ne-ar conduce spre concluzia unui război iminent. Sunt suficiente cele concrete.

Iată-le:

În acest an Putin va câștiga alegerile în America prin intermediul lui Trump. Influența „marelui țar” asupra politicii mondiale are să fie din acel moment absolută. Imediat va intensifica ofensiva în Ucraina și va ajunge incredibil de repere să ocupe inclusiv Odessa. Va instaura un guvern fidel la Kiev, dar și la Chișinău. România, cu o graniță directă (mare) cu rușii, cu o clasă politică incapabilă intelectual și moral, va fi printre cele dintâi victime… în fața Ungariei.

Victor Orban se află sub protectoratul lui Putin, într-o relație caldă cu trump (parcă ar mai conta) și o amiciție cu republica Populară Chineză. Ce context mai favorabil ar putea să aibă Putin în dorința lui evidentă de a destabiliza Europa și nu direct, ci prin intermediul „europeanului” Orban. Teoretic, singurul adversar al lui Putin ar rămâne NATO, însă doar teoretic, întrucât NATO fără SUA nu înseamnă mare lucru, deși ar avea toate datele să fie întâia putere a lumii dacă analizăm PIB-ul Europei.

Iată însă că banii nu sunt de ajuns. Pentru a fi o putere respectabilă, este nevoie de politici coerente și unitare. Cine să facă aceste politici, când Europa de ani buni nu mai are nici măcar un lider de anvergură.

Faptul că reprezentanții militari ai NATO au început să iasă public vorbind despre un posibil conflict mondial, arată un soi de deznădejde a acestora, născută din incapacitatea politicienilor Europei de a înțelege și, mai ales, de a găsi soluții la marile probleme care ni se arată. Căci sigur militarii înainte de a ieși public, au avut numeroase discuții și au făcut multe informări, dar civilii care conduc Europa nu au dat semne că ar pricepe.