Putin și moartea

editorial cretu 01Analizând cu multă rigoare interviul acordat de Putin, am reușit să înțeleg de ce s-a ajuns în acest punct din care orice este posibil. „Orice este posibil” a devenit și probabil, deoarece evenimentele par scăpate de sub control.

Ca și în cazul lui Putin, raportându-ne la moarte, ne comportăm ca și când am trăi întru’ veșnicie. Ne ruinăm sănătatea prin tot felul de excese suicidale, ne virusăm atributul moral, ajungând în cele din urmă animale care funcționăm eminamente emoțional.

Când ajungem în pragul morții ne cuprinde regretul că nu am fost raționali, echilibrați, în timpul vieții.

Am realizat acum că indiferent ce a spus și ce spune Putin nu este auzit. Nu a fost auzit când și-a exprimat intenția de a adera la NATO. când a cerut lumii occidentale să lase o zonă de siguranță, neutră, între ei și Rusia.

Simțindu-se prins ca într-un clește, a cerut de această dată imperativ ca Ucraina să nu intre în NATO, căci de va intra, se va isca un conflict militar.

Nici atunci nu a fost auzit. Ultimul avertisment a fost cu privire la faptul că Ucraina nu respectă obligațiile semnate la Minsk, dar lumea occidentală a rămas surdă.

Chiar în prima fază a invaziei, când Rusia ocupase doar 15% din ce deține acum, se născuseră premisele unei păci în anumite condiții, printre care și păstrarea teritoriului pe care îl ocupaseră. Ucraina, susținută de Occident, a refuzat condițiile. Lipsa păcii de atunci a dus la realitatea de astăzi.

Cine a greșit, o să stabilească istoria.

Mă tem că mințile „luminate” ale lumii occidentale au comis eroarea. Ce au dorit să se obțină la acest conflict?

a) Dacă  se voia ca Ucraina să fie capabilă să opună o rezistență, care să descurajeze invadatorul, trebuia să primească de la începutul conflictului, toată gama de arme de care avea nevoie, cât și numărul solicitat.

b) Dacă intenția era ca Ucraina să pice, atunci nu trebuiau furnizate echipamente militare.

Nu s-a făcut nici una, nici alta, așa că ne aflăm în paradigma înțelepciunii populare „nici n-au lăsat-o să moară, dar nici nu au ajutat-o să trăiască”.

Suspectând conducătorii Europei de înțelepciune, aș fi dispus să cred că în realitate a fost o înțelegere ultrasecretă între Putin și celelalte puteri ale lumii, ca Rusia să creeze o zonă de securitate, pe care s-o controleze direct.

Din interviul mult dezbătut am înțeles că Putin ar fi dispus la negocierea păcii, cu condiția să rămână cu teritoriile ocupate în prezent. Dacă însă pacea nu se va realiza, sunt sigur că până la sfârșitul acestui an Rusia va ajunge la granițele dunării.

Cine și cum va plăti dacă dezastrul se va întâmpla?

Existența negocierilor serioase m-ar face să nădăjduiesc că Putin, în înțelepciunea lui, ar fi dispus să accepte o pace pe modelul celor două Corei, în sensul că teritoriul ocupat să rămână independent, desigur cu garanții de securitate.

Cu privire la afirmația „Războiul se va sfârși când voi n-o să mai furnizați arme Ucrainei”, este o declarație bășcălioasă, pe care acum, în situația dată, Putin și-o permite.