Ci la Judecătoria Horezu și tribunalul Vâlcea.
Cei care veți citi acest material vă veți întreba, probabil, ce legătură este între Petrache Lupu și cadrul prezentat. Este fix aceeași legătură pe care o regăsim în vorba populară: „Sula versus Prefectura”.
Dreptatea este cel mai complex operator ontologic al unei societăți.
Cei chemați să înfăptuiască acest act trebuie să fie în afara influențelor hormonale și cu multă știință de carte. Când însă ciobanii fără revelație divină sunt puși să înfăptuiască dreptatea, se comportă subiectiv, arbitrar, emoțional. Deci, exclud cadrul spiritual, cât și tehnic. Așa se produc embrionii care nasc ulterior monstruozități în anumite condiții apocaliptice.
Varianta antagonică a lui Petrache Lupu este constituită din trei subiecți: un polițist și doi judecători.
Asemenea celui dintâi, și aceștia din urmă s-au dovedit având capacități paranormale, materializându-se prin realizarea unor acte ilogice stupide.
Concret: un polițist din Horezu mi-a aplicat o sancțiune care nu este prevăzută în Codul Rutier. Ce ziceți de asta? Probabil ce am zis și eu. M-am uitat spre cer și apoi spre el, spre polițist și am rămas așa… Căci nimic n-am înțeles nici atunci și nici ulterior. Ba mai mult, în procesul verbal polițistul, probabil aflat sub influența lecturii „La steaua care a răsărit”, pe care „..azi o vedem și nu e”, a scris că subsemnatul, deci contravenientul, este și nu este prezent. Vă rog să rețineți că nu este o figură de stil, ci actul juridic. Da, chiar așa scrie! „Este” pentru că la rubrica „Obiecțiuni” scrie: „Contravenientul a declarat…”, iar la rubrica „Semnătura contravenient” scrie: „Contravenientul nu este prezent la întocmirea procesului verbal”. Pe lângă asta însă, apare și o semnătură, pe care n-o putea face decât agentul constatator, adică s-a substituit subsemnatului.
Într-o atare situație, m-am adresat instanței de judecată, la cine altcineva să fi mers care să sancționeze și să repare delirul săvârșit de o ființă împăturită în haine de polițist.
După o succesiune de termene, judecătoarea… a deliberat, menținând procesul verbal așa cum a fost întocmit. Dispozitivul hotărârii era constituit dintr-o înșiruire de propoziții incoerente și lipsite de logică, nu mai vorbesc de temei legal… probabil că femeia asta care ce statut de judecător o fi fost sora geamănă a polițistului. Cine știe, poate părinții celor doi s-or fi întâlnit pe undeva, iar universul, în marea lui înțelepciune, a zis:
Să facem doi dintr-un același embrion!
Am făcut apel la Tribunalul Vâlcea. Aici, ce-i drept, am dat de o instanță superioară, din toate punctele de vedere. Judecătorul… se afla la un alt nivel. Era bântuit de marea capodoperă „Luceafărul”, căci el fiind..” acolo sus, nemuritor și rece” s-a năpustit asupra muritorului de rând din mine, certându-mă pentru felul în care am gândit să motivez acțiunea. Cum mi-am permis eu să critic hotărârea judecătoarei de la Horezu? Așa s-a încheiat și apelul, menținându-se procesul verbal. Nemaiavând cui să mă adresez, că s-au sfârșit căile de atac, am acceptat resemnat. Căci ce puteam să fac?
Per cale de consecință, m-am prezentat la Serviciul Rutier, am susținut examenul de verificarea cunoștințelor cu scopul de reducere cu 30 de zile a perioadei de suspendare. Conform procedurii, am trimis cererea către IPJ Vâlcea, în vederea aprobării reducerii. Răspunsul primit este halucinant. IPJ Vâlcea spune că deși am luat examenul cu punctaj maxim, nu pot beneficia de reducerea perioadei de suspendare.
În schimb, perioada de suspendare nu poate fi de nouăzeci de zile cum scrie în procesul verbal de contravenție, ci de doar șaizeci de zile, deoarece articolul pentru care am fost sancționat nu prevede nouăzeci de zile.
Așa, și, eu acum ce să fac?
Articolul nu prevede nouăzeci de zile, dar acum am o hotărâre judecătorească definitivă, care mă obligă să mă uit la lună nouăzeci de zile, chiar dacă nu există un temei legal. Nu știu dacă ați înțeles mare lucru din această poveste, căci într-adevăr e greu de înțeles. Ca să concluzionăm, lucrurile ar fi în felul următor:
Poliția îmi interzice dreptul de a circula pentru nouăzeci de zile, justiția confirmă cele nouăzeci de zile, după care tot poliția zice că doar șaizeci de zile trebuie să nu-mi exercit dreptul de a conduce, numai că acum, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, sunt obligat la nouăzeci de zile.
Cu siguranță, în viitorul apropiat, voi fi al doilea caz Morega, căci după expirarea celor șaizeci de zile voi începe să conduc. Desigur că voi iniția o acțiune de revizuire, dar asta va naște o altă problemă. Dacă mi se va da câștig de cauză, cum se va realiza reparația, pentru că nu avem articol de lege în acest sens.
Eu o să invoc spiritul legii, în sensul că voi solicita ca despăgubire fie compensarea cu o viitoare suspendare, fie ca cei trei crai de la apus, polițistul și cei doi judecători, să facă o chetă și să-mi trimită contravaloarea salariului minim pe economie pe cele trei luni. Iată cât de modest sunt! Nu cer mult, ci doar o parte din banii pe care i-am cheltuit pe taxiuri. Dacă Hagi Tudose din fiecare în parte îi va împiedica să facă acest gest, atunci accept ca fiecare, prin rotație, câte o lună, să-mi fie șofer.
