Odată, demult, când eram adolescent, credeam în oameni şi eram atât de ruşinos atunci când mă întreba câte un om matur despre una sau alta, încât mă pierdeam şi nu ştiam ce să-i răspund...
Au trecut anii şi am constatat că lumea nu era aşa de frumoasă şi de politicicoasă, aşa cum credeam eu, atunci, am văzut că poţi fi călcat în picioare de oriând şi sunt prea puţini care vin să-ţi ia apărarea, atunci când eşti în dificultate.
Deşi ne credem civilizaţi, aceeaşi bătaie, pe viaţă şi pe moarte, se manifestă agresiv, în vremurile pe care le trăim, omul a devenit doar un număr care este folositor doar dacă aduce profit, prin existenţa sa. Nimeni nu este cruţat de la această competiţie care dă sens vieţii, dar o face şi destul de grea.
Dacă eşti în competiţie înseamnă că exişti şi contezi în ecuaţia firească a Fiinţei umane, fără de care nici nu am putea vorbi acum.