Niciodată nu poţi să anticipezi un rău iminent care ţi se poate întâmpla. Mergi, încrezător, pe drumul zilnic al treburilor tale şi, deodată, ceva neaşteptat te poate lovi necruţător, fără preaviz şi, retoric, începi să te întrebi de ce ţi s-a întâmplat tocmai ţie?!...
Aşa cum există un carusel al bucuriilor şi fericirilor, pe care le poţi avea în decursul vieţii, tot la fel există un carusel al nenorocirilor, care te poate lovi chiar în toiul unei perioade bune, în care crezi că eşti fericit şi îţi înşiri dorinţele în faţa ochilor ca pe nişte mărgele pe aţă. Dar aţa pe care stau aceste dorinţe se poate rupe, oricând.
Cunosc mulţi oameni care au ratat meciul cu viaţa. Nu e uşor: jucătorii adverşi nu au pic de milă, atacă agresiv şi vor să te doboare, iar arbitrii nu sunt deloc neutri, ţin degetul mare mereu în jos, adică te vor la pământ şi întârzie să-i cheme pe cei care ţi-ar putea acorda primul ajutor. E o conspiraţie mondială împotriva ta, ca individ, iar tu eşti singur împotriva tuturor.
Dacă, vreodată, te cuprinde sentimentul neîmplinirii, în viaţă, încearcă să i te opui cu autosugestia, dar mai bine lasă-l să te copleşească, să creadă că a cucerit teritoriul şi, apoi, poţi reveni cu un contraatac format din toate speranţele şi aşteptările tale, îmbrăcate în poleiala încrederii şi poate că reuşeşti să te remontezi.
Există oameni atât de nefericiţi încât nu-i mai recunoşti, au devenit umbre vorbitoare care rătăcesc, de colo-colo, orbi, ca liliecii în lumina soarelui şi se izbesc de toate obstacolele.
A fi sau a nu fi fericit este o chestiune de opţiune personală. Sunt unii proşti de bubuie şi, parcă tocmai de aceea, sunt fericiţi şi spirite superioare care se zbat într-o nefericire căreia nu-i găsesc nici cauza, nici sensul... Cu aceste întrebări şi nedumeriri nesfârşite, ţi se pot duce zilele şi viaţa şi, când va veni clipa ultimă şi fără întoarcere, te vei întreba cine te-a trimis la aceste cazne pământeşti?...
