Trei zile mondiale, cu rang de sărbătoare, a stabilit, pentru data de 6 iulie, Organizaţia Naţiunilor Unite!
Ca tematică, sunt alese ca nuca-n perete, dar, dacă sunt oficiale, nu pot fi trecute cu vederea: Ziua mondială a Sărutului, Ziua mamei în Sudanul de Sud şi Ziua comemorării victimelor Stalinismului.
În acest an, Ziua mondială a Sărutului a picat cam prost, pe vremuri de pandemie COVID-19, când, din cauza restricţiilor impuse de autorităţi, efuziunile sentimentale în public sunt interzise, aşa că se limitează la sărutatul în privat şi aşa mai departe... Nu ştiu care sunt criteriile după care cei care decid astfel de sărbători pun laolaltă teme atât de diferite, dar, am mai spus-o, cred că bifarea lor, ca zile internaţionale, înseamnă şi bifarea unor activităţi în plus, în mandatele lor.
Când citesc formularea Ziua mamei în Sudanul de Sud, îmi revin, imediat, în minte, imagini din ţările africane, în care majoritatea oamenilor trăiesc în condiţii extreme de sărăcie, în care moartea copiilor din cauza subnutriţiei este un fapt cotidian, care nu mai impresionează pe nimeni şi, ca şi când aceste nenorociri nu ar fi de ajuns, războaiele civile desăvârşesc iadul în care trăiesc acei oameni. Poate că autorităţile din Sudanul de Sud acordă însemnătate acestei sărbători şi sprijină mamele care se străduiesc, din răsputeri, să-şi crească şi să-şi educe copiii, într-o lume în care primul pas spre devenirea personală începe cu lipsa de şanse şi deznădejdea.
Ziua comemorării victimelor Stalinismului probabil că nu le spune nimic generaţiilor de după 1990, încoace, în condiţiile în care unii dintre ei îl confundă pe Nicolae Ceauşescu cu un star rock(!). Documentele care au fost publicate oficial de succesorii la putere, în URSS, ai lui Iosif Visarionovici Stalin, au dezvăluit faptul că Tătucul popoarelor a fost un criminal mai odios decât Adolf Hitler, numărul victimelor ucise la ordinul lui fiind de peste 9 milioane de oameni, cu deosebirea că victimele lui Hitler erau cetăţeni din ţările ocupate, în timpul celui de-Al Doilea Război Moindial, în timp ce victimele lui Stalin au fost, în mare parte, proprii cetăţeni, care nu au fost de acord cu regimul său dictatorial. Comemorarea victimelor este ultimul pas înainte de uitare, dar, până la urmă, şi acest obicei, al aducerii aminte, va fi uitat.