Vremea Schimbării şi Vremea Scadenţei

Sfârşit de mandat, în Primăria Craiova. Agitaţia şi emoţiile sunt vizibile: a început tremuratul scaunelor şi nesiguranţa zilei de mâine. Ceea ce au trăit alţii, în timp ce ei se bucurau, a venit acum şi pentru ei.

Unii dintre aceştia, în funcţie de poziţia ideologică şi sinecura primită, şi-au pus bani deoparte, chiar adevărate averi, pe care nu le aveau înainte de a urca, ierarhic. Unii şi unele au urcat prin legături de familie sau amantlâcuri, alţii, prin şpagă dată cui trebuie şi altele trebăluind mai mult pe sub birouri...

Cei mai cu bun simţ, şi-au văzut de treabă şi nu au făcut valuri. Alţii, în schimb, au devenit grobieni şi hulpavi: dacă nu le-au mai ajuns buzunarele, şi-au chemat familia în ajutor, să ducă prada acasă, pentru că nu erau siguri cât vor mai fi şefi la... creditele cu mălai.

Dacă ai măcelărie, te numeşti măcelar – o meserie ingrată, pentru că nimeni nu iubeşte măcelarul, dar iubeşte carnea. Când îţi conduci bine măcelăria şi ai produse bune, lumea te apreciază şi te respectă. Dar, atunci când, de la măcelărie, ţi se dă o dregătorie mai mare, trebuie să înţelegi că acolo nu e la fel ca în atelierul tău, plin de sânge.

Dacă poţi jupui şoricul de pe porc, nu poţi face la fel şi cu cei pe care ai fost pus să-i conduci. Altfel, te paşte controlul financiar şi transferul într-un spaţiu de meditaţie, de unul singur sau împreună cu mai mulţi meditatori. Pentru că, de cele mai multe ori, Vremea Schimbării vine odată cu Vremea Scadenţei.