Pe canalul american de televiziune HISTORY există e emisiune, în serial, cu nişte pasionaţi de antichităţi care umblă prin SUA ca să achiziţioneze obiecte vechi, pe care apoi le recondiţionează/restaurează şi le vând celor interesaţi. De la cine cumpără ei aceste obiecte? De la alţi împătimiţi de antichităţi, care le colecţionează în depozite personale, până când nu mai au loc unde să le pună şi, în mod inevitabil, trebuie să mai renunţe la unele din ele, vânzându-le, ca să-şi mai amortizeze din investiţia făcută de-a lungul timpului.
Fireşte, la o scară mult mai mică, aş putea asemăna aceste depozite cu camera plină de obiecte vechi – unele cu o reală valoare istorică sau artistică, pe care o deţine austriacul Iohan Iezsik, meseriaşul retro din Piaţa Veche a Craiovei, despre care am mai scris aici, cu ceva timp în urmă.
În fiecare zi, în funcţie de solicitări, Iohan Ierzsik îşi diversifică activităţile şi îşi pune în evidenţă aptitudinile, de multe ori descoperindu-se şi redescoperindu-se pe sine, constatând că este capabil să facă lucruri pe care nu le mai făcuse până atunci.
Astfel, în afară de obişnuitele reparaţii de încălţăminte, marochinărie (poşete, genţi, curele din piele), reparaţii mobilier, reparaţii electronice şi electrocasnice, reparaţii ceasuri mecanice şi electronice, Iezsik a trecut la nivelul următor: confecţionează, din fier forjat, suporturi pentru flori şi sfeşnice pentru lumânări, machete de clădiri, decoraţiuni pentru grădini, coteţe pentru câini (la preţuri foarte convenabile, faţă de preţurile de pe piaţă – după cum spune), execută lucrări de metaloplastie etc.
Când intri în încăperea pe care a închiriat-o şi care constituie spaţiul lui de lucru, din Piaţa Veche a Craiovei, parcă intri într-o capsulă a timpului, în care, deodată, te întâlneşti cu obiecte care îţi amintesc de copilărie şi de anii în care manufactura făcea parte din viaţa noastră de zi cu zi, când doamnele mergeau, periodic, la cizmar ca să-şi schimbe flecurile de la tocurile pantofilor şi când ţineai foarte mult la ceasul tău mecanic, pe care trebuia să ai grijă să-l întorci în fiecare seară, iar dacă ţi se defecta, mergeai cu el la ceasornicar, ca să ţi-l repare...
Meseriaşul Iohan Iezsik este expresia unui trecut pe care cei mai mulţi dintre clienţii săi îl retrăiesc, cu nostalgie, poate şi cu amintirea primei iubiri, a primului ceas, a primei curele de pantaloni mai îndrăzneţe, pe care ai procurat-o cu greu, prin cunoştinţe, şi care te făcea să te simţi puţin cawboy, puţin american, sau puţin mai liber decât erai atunci...
