Unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români este, în mod incontestabil, Amza Pellea, cunoscut sub numele de Nea Mărin din Băileşti.
Datorită lui, Băileştiul a fost, pentru mult timp – şi încă mai este, graţie eforturilor locuitorilor săi (care au organizat un festival anual de umor ce-i poartă numele) o capitală a umorului oltenesc.
De trecerea prin lume a marelui actor român se leagă multe poveşti şi snoave, intrate deja în folclorul local, iar istorisirile lui Nea Mărin despre Nepotul Sucă fac parte din cele care ne-au încântat Revelioanele, în regimul trecut.
Despre periplul craiovean al lui Amza Pellea am vorbit cu doamna Maria Dumitrescu, sau Tanti Marioara, cum îi spun cunoscuţii şi prietenii, al cărei grad de rudenie cu Nea Mărin a fost, mereu, subiect de controverse: cuscră, sau fină, sau şi una şi alta ?!… Pentru că fiica Mariei Dumitrescu, Florica Dumitrescu, s-a căsătorit cu Nicolae Pellea, nepotul după frate al lui Amza Pellea, cel cunoscut sub numele de Sucă. Iar din acel moment, Nea Mărin îi zicea Tantei Marioara şi cuscră, şi fină, cum îi venea la îndemână.
Nicolae Pellea este vărul primar al actriţei Oana Pellea, fiica lui Amza Pellea, şi are, la rândul lui, doi copii, care păstrează ceva din sonoritatea numelui celui care a făcut celebră familia Pellea: pe Constantin Amza Pellea, acum în vârstă de 30 de ani, şi pe Oana Pellea, acum în vârstă de 25 de ani.
Tinereţea craioveană a lui Amza Pellea a fost şi cea care i-a marcat viaţa. Craiova este oraşul în care Amza Pellea şi-a găsit aleasa inimii. Tanti Marioara îşi aminteşte:
Amza venise de la Băileşti, unde, ultima oară, fusese directorul unui cinematograf. Primise repartiţie, ca actor, la Teatrul Naţional din Craiova şi, peste ceva timp, a devenit unul dintre cei mai îndrăgiţi şi preţuiţi actori şi, apoi, directori ai acestui teatru. Era şi el băiat tânăr şi frumos, plin de viaţă, năbădăios, clocotind de talent şi umor. Era capabil, totdeauna să te binedispună –, indiferent cât de supărat ai fi fost, găsea el prilejul de a face haz de ceva… Era atât de dinamic în tot ceea ce făcea – „argintul viu”, parcă era, şi era plin de dragoste faţă de toată lumea, parcă era tot timpul amorezat de cineva, sau de ceva!…
La Craiova a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină tovarăşă de viaţă. A fost cu cântec şi povestea asta, pentru că părinţii fetei erau bogaţi şi nu au fost, la început, de acord cu căsătoria lor. Tatăl fetei era preşedintele Tribunalului judeţean Dolj, se numea Polican. Familia Polican era o familie bogată şi preţuită la Craiova. Şi Polican, tatăl, i-a zis mereu fetei lui că... nu este de acord ca ea să se mărite cu un actoraş sărac, ţăran de la Băileşti… Dar dragostea dintre ei a fost mare şi au trecut cu bine peste toate greutăţile. Până la urmă, familia Polican nu a mai avut cum să se împotrivească acestei căsătorii. Apoi, după ce Amza Pellea a ajuns ce-a ajuns – un actor mare, pe care l-a cunoscut toată ţara, Polican-tatăl zicea că… era să facă o mare greşeală atunci când nu a vrut să o lase pe fiica sa să se căsătorească, fiindcă, până la urmă, s-a dovedit că Amza era un băiat tare bun.
După ce s-a căsătorit cu fata lui Polican, Nea Mărin a locuit, mult timp, la Craiova, pe strada Caracal, într-o vilă a familiei Polican, unde astăzi este Restaurantul “RACUL”. Acolo, la locuinţa lui, mergeam noi, ca fini, cu plocoane pentru naşi. Fiecare petrecere cu Amza era nemaipomenită, se transforma într-o veselie mare, Nea Mărin era, binenţeles, centrul atenţiei, el spunea mereu bancuri sau povestea tot felul de întâmplări hazlii de la Bucureşti, de pe la teatru, de la filmări… Pe nepotul său, Nicolae, nu-l scotea din Sucă şi cam toate istorisirile lui de la televizor, despre Sucă, erau adevărate. Sucă făcea, într-adevăr, tot felul de năzbâtii, când era mic, iar Amza l-a iubit foarte mult. Îi şi semăna mult lui Amza, are şi aluniţa aia pe obraz, la fel ca Amza. A fost un favorit al lui, iar el, Sucă, l-a iubit foarte mult pe unchiul său – îşi aminteşte Tanti Marioara.
Acum, tot ce a fost frumos înainte, toate întâmplările şi toate petrecerile noastre alături de Amza, adică alături de inegalabilul Nea Mărin din Băileşti, au devenit amintiri.
Odată cu Nea Mărin s-a stins ceva, parcă, definitiv, din umorul românesc, s-a pierdut ceva din autenticitatea umorului de sorginte rurală, preponderent oltenească.
Biografia Nepotului Sucă nu are ceva spectaculos: s-a născut în anul 1950, la Băileşti, a absolvit Liceul Teoretic din localitate, după care a lucrat la Uzina de Tractoare şi Maşini Agricole (SC MAT SA) din Craiova. În 1998, a ales calea exilului economic forţat, adică a emigrat, împreună cu familia, în Italia, pentru un loc de muncă mai bine plătit şi cu speranţa unei vieţi mai bune.
Despre unchiul său, Nepotul Sucă îşi aminteşte:
Ne-am înţeles foarte bine, totdeauna, el m-a iubit foarte mult şi eu asemenea, copilăria mea cuprinde foarte multe amintiri frumoase despre unchiul Amza, care a devenit apoi Nea Mărin, iar mie mi-a fost şi naş la nuntă (vezi foto). Cam tot ce spunea el la televizor, la Revelioane, despre întâmplările din care făceam parte şi eu, erau adevărate, dar ele deveneau atât de haioase pentru că le istorisea Nea Mărin, cu talentul lui inconfundabil. Era maestru în spus bancuri. Orice întâmplare povestită de el te făcea să râzi până te durea burta…
A fost un actor mare, dar, mai ales, a fost un Om Mare! L-au iubit toţi cei care l-au cunoscut, cei care l-au văzut doar la teatru, sau la televizor şi cred că, în sinea lor, l-au iubit chiar şi duşmanii, dacă a avut!… Aş putea spune că Naşul Amza nu avea duşmani, iar dacă l-a duşmănit vreodată cineva, cred că a făcut-o numai din invidie, dar Amza nu s-ar fi supărat pe el nici pentru asta. A fost un om care a iubit foarte mult viaţa, i-a plăcut să se veselească, a fost um împătimit al zaibărului şi al sarmalelor din carne de porc, îi plăcea să petreacă, iar revelioanele, sau diferitele ocazii de petrecere, erau mediul în care el se putea desfăşura cel mai bine. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Naşul Amza!
Holurile Teatrului Naţional din Craiova păstrează şi acum tablouri cu fostul director, Amza Pellea, sau Nea Mărin, plecat la cele veşnice. Şi cu amintirile despre el, care-i vizitează şi acum pe cei care l-au cunoscut.
(Material realizat în anul 1999)