Tragedie cutremurătoare petrecută în cartierul Romaneşti din Craiova!
În urmă cu şapte ani, la data de 28 aprilie 1999, Ioana Ţînică, din Craiova, în vârstă de 62 de ani, murea, după o îndelungată suferinţă, într-unul din saloanele Spitalului clinic de boli pulmonare din localitatea doljeană Leamna. Decesul bătrânei nu a fost chiar atât de dramatic şi neaşteptat pentru rudele sale, care se aşteptau, în ultima vreme, la acest deznodământ. Dar, peste nici şase luni, spiritul mătuşii, transformate în moroi, i-a lovit, necruţător, pe membrii familiei Guluş.
A fost o femeie extraordinar de rea!
Deşi familia nu i-a regretat prea mult dispariţia, nepotul său, Victoraş Marius Guluş, a adus-o în casa în care bătrâna a trăit, alături de familia sa şi a înmormântat-o creştineşte, făcând toate cele cuvenite, în asemenea situaţii. Pentru familia Guluş, efortul financiar făcut cu această ocazie a fost substanţial, oamenii trăind la limita subzistenţei. De profesie lăcătuş-mecanic, Marius Guluş a fost restructurat, postul său, de la unitatea la care lucrase, fiind desfiinţat, aşa că el şi familia sa au rămas să se întreţină din ce câştigă bărbatul muncind cu ziua, pe la vecini şi cunoscuţi.
Despre felul de a fi al Mamei Ghipi, cum i se spunea defunctei, membrii familiei Guluş nu-şi aduc aminte cu prea multă plăcere şi, în general, evită să vorbească. Până la urmă, totuşi, Marius Guluş, nepotul Ioanei Ţînică, ne-a mărturisit câte ceva, cu oarecare sfială, care a mai dispărut, însă, după primele destăinuiri:
A fost o femeie extraordinar de rea! Parcă nu ne suporta deloc, pe nici unul, împrejurul ei, spunea mereu că ar fi vrut să trăiască singură, că o deranjăm şi o enervăm mereu. La starea asta a ei se adăuga şi răutatea pe care o avea din cauza durerilor cauzate de boală şi care o obligau să stea, mai tot timpul, în pat, fiind incapabilă să-şi satisfacă, de una singură, necesităţile fiziologice. Vedeam că nu ne suportă, dar ea era, de fapt, dependentă de noi.
Familia Guluş avea, în 1999, doi copii: o fetiţă, în vârstă de 8 ani, pe nume Ancuţa Gabriela, şi mezinul, Marius, de numai trei luni. Între Mama Ghipi şi micuţa Ancuţa Gabriela, relaţia nu a fost prea apropiată:
Nu ştim de ce, dar Mama Ghipi, pur şi simplu, nu o suporta deloc, pe fată, deşi ea tot încerca să o ajute, să fie alături de ea! Fata îmi zicea mereu că nu ştie ce are Mama Ghipi de o tot ceartă, mereu, că ea nu făcea nimic rău?!, spune, cu vocea întretăiată de suspine, Luminiţa, mama celor doi copii.
Fantoma Mamei Ghipi îşi face apariţia
Trecuseră trei zile de când familia Guluş o îngropase pe Mama Ghipi, iar lucrurile păreau să reintre în normal. Oamenii începeau să se obişnuiască fără ea şi chiar încercau regrete faţă de chinurile şi suferinţele bătrânei.
Regretele aveau, însă, să înceteze brusc, în a treia noapte de la deces, când, pe la miezul nopţii, nepotul Ioanei Ţînică a văzut-o pe Mama Ghipi în cameră, lângă patul în care dormeau, el şi soţia sa:
O vedeam clar, în semiîntunericul din cameră, îi zăream conturul, dar toată imaginea era, de fapt, o umbră şi nu îi puteam observa faţa – era ceva tulbure, în dreptul ei. Înainte de a o vedea în cameră, auzisem tot felul de zgomote ciudate prin podul casei şi, apoi, în holul pe care-l folosim ca bucătărie. Trăncănea vasele pe acolo, răsturna ceva, nu ştiu ce se întâmpla, dar era ceva, făcea mereu zgomot… Mă gândeam, eu, la mătuşa, dar nu credeam aşa ceva, pe atunci.
În primul moment, când am văzut-o, nici n-am mai clipit de spaimă, iar apoi panica şi frica mi-au luat minţile... M-am ghemuit în pat, sub pături, crezând că mă pot feri de ea, astfel, dar, din momentul în care a apărut în cameră şi s-a apropiat de pat, mi-a luat gura, mâinile şi picioarele. Nu mai puteam reacţiona în nici un fel. Voiam să strig la nevastă-mea, care dormea lângă mine, dar nu puteam, nu mai aveam grai!…
Norocul meu a fost că, tot auzindu-mă gemând, lângă ea, s-a trezit şi m-a zgâlţâit puternic, ca să mă scoată din starea în care eram. Ea nu o văzuse pe Mama Ghipi, dar s-a speriat cumplit când i-am povestit că am văzut-o în cameră. A ascultat, îngrozită, tot ce i-am povestit şi, după ce am terminat, a spus şi ea ce gândeam şi eu, că Mama Ghipi s-a făcut moroi şi de-asta vine peste noi în casă, să ne facă rău!…
Neştiind cum trebuie să reacţioneze într-o astfel de situaţie, membrii familiei Guluş au considerat necesar să apeleze la ajutorul unor bătrâne din cartier, care mai ştiau câte ceva despre moroi. Primul sfat care li s-a dat celor din familia Guluş a fost să caute un armăsar şi să treacă, în miez de noapte, cu el, peste mormântul Mamei Ghipi, din Cimitirul Romaneşti, din Craiova. Dacă armăsarul se sperie şi nu vrea să treacă peste mormânt, înseamnă, în mod sigur, că Mama Ghipi se transformase în moroi şi, atunci, trebuie dezgropată, pentru a i se străpunge inima cu un ţăruş.
Dar rudele bătrânei nu au luat prea în serios aceste sfaturi, desprinse parcă din filmele de groază. Era, parcă, prea de tot una ca asta! Aşa că au lăsat lucrurile să-şi urmeze cursul firesc. Adică au lăsat-o pe Mama Ghipi să-i tot sperie, noapte de noapte, preţ de şase săptămâni. Doar până atunci, pentru că, după acest fatidic interval de timp, familia Guluş a fost confruntată cu o altă pierdere, de această dată, mult mai grea.
Accidentul fatal
În acea zi, nefastă, de 11 mai 1999, Ancuţa Gabriela Guluş, strănepoata răposatei Ioana Ţînică (Mama Ghipi), se întorcea de la Şcoala generală nr. 17, din cartierul Romaneşti, unde învăţa în clasa a II-a A. Venea, agale, bucuroasă că s-a mai sfârşit o zi de şcoală şi sporovăia, veselă, ţinându-se de mână cu o colegă, vecină cu ea. Momentul tragic a survenit la intersecţia dintre străzile Prutului şi Odessa, din cartier, când o autobasculantă de 16 tone le-a surprins pe cele două fetiţe în timp ce acestea se angajaseră în traversare.
Ancuţa Gabriela Guluş a fost lovită în plin de autobasculantă. Moarte instantanee! Cealaltă fetiţă, cu care Ancuţa se ţinea de mână, a scăpat, ca prin minune, doar cu o sperietură zdravănă şi câteva zgârieturi, căzând exact sub camion, în spaţiul dintre roţi.
Aşa cum avea să declare, ulterior, comisarul Dumitru Ciobanu, de la Poliţia Rutieră Craiova,... şoferul autobasculantei nu s-a asigurat la schimbarea direcţiei de mers şi nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, strada fiind pavată cu piatră cubică.
Era ziua de marţi, cu trei ceasuri rele, 11 mai 1999. Care se anunţaseră, de fapt, cu o zi înainte, luni seara.
Mama Ghipi s-a făcut moroi(!)
Luni seara, în ziua de 10 mai 1999, Ancuţa Gabriela Guluş s-a dus, împreună cu mama sa, Luminiţa, la nişte vecini, unde femeia aştepta să primească un telefon. Ajunsă acolo, vizita Luminiţei s-a prelungit, ea plângându-se vecinilor de faptul că Mama Ghipi li se arată mereu în casă, că le umblă prin lucruri, noaptea, că vine în camera în care dorm ea şi soţul ei şi că i s-a întâmplat, şi bărbatului şi cumnatului ei, să amorţească atunci când ea apărea… Că le ia gura, mâinile şi picioarele, că se face frig în cameră când apare ea, că vine numai noaptea şi îi sperie mereu… Că a aprins lumânări şi tămâie, că i-a mai dat de pomană, doar-doar, i-o lăsa în pace şi s-o duce în lumea ei, dar degeaba! Că s-a făcut moroi şi nu ştiu cum să mai scape de ea, că le e frică de fantoma ei şi că femeile, cu care mai vorbiseră, le-au spus că ăsta-i semn clar că, până la urmă, o să mai ia pe cineva dintre cei din casă!… Că a fost o femeie foarte rea, la viaţa ei şi tot rea e şi acum, după ce a murit!
Ancuţa Gabriela a fost prezentă la această discuţie şi, în drum spre casă, la întoarcere, s-a oprit, brusc şi i-a spus mamei sale: Să ştii că pe mine mă ia Mama Ghipi, că ştii că nu mă suporta deloc!… Stupefiată, femeia şi-a privit fiica şi, timp de câteva clipe, nu a putut rosti nici un cuvânt. După ce şi-a revenit, a negat cu vehemenţă ceea ce spunea Ancuţa: Fii cuminte, Ancuţa, cum poţi să gândeşti aşa ceva ?! Mama Ghipi este acum în lumea ei şi o să vedem noi ce putem face ca să nu mai vină noaptea, la noi!… Dar Ancuţa nu s-a lăsat deloc convinsă şi, cu o stranie hotărâre în glas, a repetat: Ba da, mamă, să ştii că pe mine o să mă ia Mama Ghipi!…
În ziua următoare, la nici 24 de ore de la această discuţie dintre mamă şi fiică, Ancuţa Gabriela Guluş era luată de Mama Ghipi, în urma unui accident. Şi, ca o ironie, şoferul autobasculantei, pe nume Valentin Verde, în vârstă, atunci, de 47 de ani, nu a fost reţinut nici o zi în arestul poliţiei, pentru cercetări, deşi era dată ca aproape sigură infracţiunea de omor prin imprudenţă, după cum declara, în presa locală, pe atunci, comisarul Dumitru Ciobanu. De altfel, autorul accidentului mortal nu a fost prezent nici la înmormântarea fetiţei, pe care el, din neatenţie, a trecut-o în Lumea Celor Drepţi, şi nicii nu a contribuit cu vreun leu la cheltuielile de înmormântare. Familia Guluş a fost nevoită să se împrumute pe la vecini şi prieteni, ca să-i poată face Ancuţei o înmormântare creştinească, rămânând să acopere datoria prin muncă, prestată cu ziua… La sărăcia în care trăiau, li s-a adăugat şi această nenorocire.
Cine urmează pe lista Mamei Ghipi?
După moartea Ancuţei, Victoraş Marius Guluş era disperat. Pentru că, şi după ce le-a luat-o pe Ancuţa, fantoma Mamei Ghipi a continuat să vină, în casa lor, în miez de noapte, la fel ca înainte. Le trăncănea prin vasele din bucătărie, le umbla prin lucruri, li se arăta noaptea în camera în care dorm, aducând, cu ea, o senzaţie de frig şi aceleaşi simptome: amorţeli ale gurii, mâinilor şi picioarelor, precum şi o apăsare dureroasă în tot corpul. Au încercat toate metodele băbeşti, pentru izgonirea spiritului malefic al defunctei, care nu le dă pace şi care, în continuare, vrea să le facă rău.
Au adus un preot care să slujească, acolo, să facă feştania casei şi a curţii. S-au gândit chiar să o dezgroape pe Mama Ghipi şi să vadă în ce stare se află cadavrul, dacă a intrat în putrefacţie, sau nu?! Iar, dacă s-a transformat în moroi, cu alte cuvinte, dacă găsesc cadavrul cu faţa roşie-vineţie, cu unghiile şi părul crescute, răsucit în sicriu, să facă ceea ce se ştie din bătrâni că trebuie făcut: să-i înfigă un ţăruş în inimă, pentru a izgoni spiritul din cadavru şi să-l oblige, astfel, să-şi urmeze calea în Lumea de Dincolo. Dar, pentru a face toate acestea, le trebuia aprobare pentru deshumare şi destul de mulţi bani, pe care ei nu-i au…
La disperare, omul poate spune şi poate face multe. Marius Guluş zicea, la un moment dat, că... dacă nu o să se mai sfârşească odată cu fantoma asta, care-i terorizează familia, se va duce singur, la miezul nopţii, în cimitir, la mormântul Mamei Ghipi să o dezgroape şi o să-i înfigă ţăruşul în inimă, ca să scape odată de ea!… Sperând că, în acest fel, se va termina calvarul şi că spiritul Mamei Ghipi îşi va găsi drumul în lumea de dincolo de moarte…