În ce mă priveşte, nu mai am nici o încredere în producătorii care-şi vând marfa – fructe şi legume, în pieţele din Craiova!
În urmă cu două zile, am cumpărat, dintr-una din pieţele oraşului, un pepene verde – o lubeniţă. De când eram copil, mi-au plăcut lubeniţele, de diferite soiuri.
Îmi amintesc că, la ţară, la Gorj, unde mă duceam în vacanţe, la bunici, undeva pe Valea Amaradiei, erau ani în care se cultivau lubeniţe, pe un teren nisipos, apropiat de albia râului. Tot acolo am mâncat, pentru prima şi ultima oară, până acum, lubeniţă cu miez galben. Erau dulci ca mierea şi parfumate cu mirosul specific de pepene.
Dar cea pe care am cumpărat-o alaltăieri n-a fost deloc aşa. După ce am mâncat de două ori, câte o felie, până dimineaţa am crezut că mor!
Pe linie digestivă, am avut simptomele unui otrăvit. Pe la patru dimineaţa – după ce nu dormisem mai deloc, din cauza durerilor abdominale, eram în bucătărie, să-mi fac un ceai medicinal, care s-a dovedit tămăduitor, asociat cu tratament pentru enterocolită.
Se ştie că producătorii de fructe şi legume folosesc stimulatori de creştere şi coacere. Pentru cei sensibili cu stomacul, sau care chiar au afecţiuni digestive, efectul poate fi devastator!
Eu am terminat-o cu lubeniţa, pe termen lung, poate numai de la vreun cunoscut, din grădina lui, să mai mănânc!
În urmă cu un an, am păţit-o de la roşii... Am mai mâncat roşii doar după ce au apărut cele de toamnă şi luate numai de la câte-o mamaie de la ţară, dintre cele care vând, pe marginea pieţei, verdeţuri şi câteva kilograme de produse din grădina proprie.
Oricum, pieţarii care vând astfel de produse nocive nu au nici un Dumnezeu! Dumnezeii lor sunt BANII!...
