Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, astăzi ar trebui să sărbătorim Ziua Mondială a Siguranței și Sănătății la Locul de Muncă. Nu putem să o facem, pentru că astăzi nu prea avem nici Locuri de Muncă, nici Sănătate!... Ele există, de fapt, dar în mare parte lipsesc pentru mulţi dintre români – nu-i mai pun la socoteală şi pe cei care nici de-ai dracuꞌ nu vor să muncească(!), preferând să trăiască din expediente – ca să mă exprim eufemistic...
Economia românească, zgâlţâită din toate încheieturile de taifunul Coronavirus, mai are puţin şi îşi dă duhul pe altarul crizei. Aşteaptă stimulente de la Stat, care se zice că vor veni, dar, binenţeles, nu vor fi suficiente să repare ceea ce era deja pe jumătate stricat, din guvernările anterioare.
Greaua moştenire este, totuşi, o realitate: e ca şi cum ţi s-ar repartiza o casă în care foştii chiriaşi au ars instalaţia electrică, au înfundat canalizarea şi au plecat cu uşa şi ferestrele târându-le după ei(!)...
Prezentul incert se îmbrăţişează, într-un montaj horror, cu viitorul incert. Nu ştii ce li se mai năzare semenilor tăi şi mâine nu mai găseşti hârtie igienică la magazin, sau spirt medicinal, sau lămâi!... Nu mai ai curaj nici să tuşeşti, sau să strănuţi, pe stradă, sau în supermarket, că eşti imediat luat la ochi nu numai de ceilalţi cumpărători, ci şi de personalul de pază!...
Bifăm, şi în acest an, Ziua Internaţională a Siguranţei şi Sănătăţii la Locul de Muncă, dar numai cu creionul, ca să o putem radia, apoi, cu guma de şters... Altfel, ne încărcăm degeaba mintea cu o dată calendaristică ce, poate că azi, nici nu mai trebuia menţionată.
Până la urmă, noi să fim sănătoşi, că necazurile curg gârlă!...
