A apărut un curent de opinie printre elevi potrivit căruia, după suspendarea cursurilor, din cauza pandemiei de Coronavirus, se solicită şi suspendarea cursurilor online – singura formă de educaţie pretabilă la situaţia specială de acum. Dar, în acelaşi timp, cei care solicită sistarea completă a cursurilor, de orice fel, vor să primească, în catalog, note şi medii mari, la încheierea actualului an şcolar!...
Cred că învăţământul de după 1990 a uitat să reglementeze, cu norme clare de aplicare, până unde poate merge obrăznicia elevilor?!...
După ce s-a permis ca profesorii să se milogească de elevi să vină la şcoală şi să devină ţinta jignirilor şi agresiunilor celor care ar trebui să-i respecte, pentru că sunt oamenii care îi formează pentru viaţă, iată că s-a ajuns şi la formula... şcoală fără şcoală! Practic şi legal, să treci prin şcoală ca gâsca prin apă!...
În perioada 1970-1978, la Şcoala Generală nr. 24, din cartierul craiovean Brazda lui Novac, unde am absolvit ciclul gimnazial, bătaia era o formă de educaţie obişnuită pentru elevii care nu se conformau regulilor, mai exact pentru cei care aveau abateri de la disciplina şcolară şi nu învăţau, conform cerinţelor.
Dar foarte puţini au scăpat de acest tratament spartan: ţi se umflau palmele, cu rigla de lemn, de 30 de centimetri, pentru te miri ce – că ai intrat după profesor, sau ţi-ai uitat vreun caiet acasă; pentru că te bâlbâiai la lecţie, sau pentru că profesorul te surprindea, pentru un moment, meditând, cu privirea pe fereastră; profesorii de matematcă te izbeau ca capul de tabla de scris, în faţa colegilor, dacă nu ştiai să rezolvi exerciţiile, iar dacă ajungeai la directorul şcolii, pentru vreo abatere, acolo te aştepta altă chelfăneală, nota scăzută la purtare şi apoi erai scos în careu, în curtea şcolii, în faţa tuturor elevilor, unde erai criticat şi umilit...
Nu pretind că acel sistem de învăţământ era bun. În orice caz, în regimul comunist, elevii aveau mai multe obligaţii, decât drepturi, iar principala lor obligaţie era să înveţe. Nici un derapaj de la această cerinţă nu era permis. Acum, însă, situaţia s-a întors cu fundul în sus: elevii au ajuns să facă militărie cu profesorii şi se trag de şireturi cu ei, de parcă ei ar fi educatorii, şi nu invers! Un astfel de sistem de învăţământ, în care pufanii impun regulile lor veteranilor, este sortit pierzaniei!
Regulamentele şi normele de funcţionare ale instituţiilor care se ocupă de educaţie, în România, trebuie să fie regândite şi restructurate, luând din forma veche de învăţământ ceea ce este esenţial: respectul faţă de dascăli, determinarea elevilor să înveţe, pentru a obţine rezultate reale în pregătirea pentru viaţă şi păstrarea drepturilor lor în limitele decenţei şi bunului-simţ.
Învăţământul din România nu mai e ce-a fost, dar şi numărul loazelor a crescut exponenţial(!).
