„Pendularea” şi nesiguranţa cu care preşedintele Iohannis şi premierul Orban vorbesc despre anunţata relaxare socială, ce va intra în vigoare începând cu data de 15 mai, sau... poate fi revocată, în funcţie de numărul de îmbolnăviri de Coronavirus, nu este deloc sănătoasă pentru psihicul românului şi aproape că intră în contradicţie cu principiul că un drept, odată câştigat, nu mai poate fi retras.
Oamenii au început deja să se simtă mai bine gândindu-se că, după 15 mai, va reîncepe viaţa socială şi se va reporni economia, chiar cu restricţiile impuse. Binenţeles că majoritatea cetăţenilor responsabili şi, mai ales, grijulii cu viaţa lor, vor respecta măsurile de siguranţă, în primul rând, pentru propria siguranţă, iar iresponsabilii de acum vor fi şi cei de atunci.
Gripa cauzată de COVID-19 este, până la urmă,... o gripă, cu o mai mare rată de transmisie şi, la fel ca în orice altă afecţiune, pentru fiecare individ în parte, totul depinde de propria imunitate şi de tratamentul preventiv, sau terapeutic, pe care îl urmează.
Confruntat cu o boală, omul se comportă, întrucâtva, ca în orice altă situaţie dificilă pe care o întâlneşte, în viaţă: instinctul său de autoconservare intră în alertă şi luptă, organismul se ia la trântă cu virusul, ajutat de batalioanele de buline pe care i le prescrie medicul curant, sau pe care le are, la îndemână, în farmacii, fără reţetă. Epilogul acestui război, pe viaţă şi pe moarte, dintre gazdă şi agresor, depinde de toţi aceşti factori şi poate că depinde chiar şi de destinul fiecăruia, la care se referă şi expresia... Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!
Dar, dincolo de aceste greutăţi şi pierderi de fiinţe dragi, cauzate de maladie, viaţa trebuie să repornească, oamenii trebuie să se trezească, din nou, dimineaţa cu sentimentul că au un rost pe lume, să iubească şi să-şi continue drumul ascendent către ţelurile lor, fără de care existenţa nu îşi are rostul şi nici justificarea spirituală.
